Ștefan Luchian s-a născut pe 1 februarie 1868 la Ștefănești, în județul Botoșani, și a devenit unul dintre cei mai iubiți pictori români, supranumit "poetul plastic al florilor" pentru capacitatea sa unică de a picta natura, mai ales florile, cu o sensibilitate ieșită din comun.
A studiat pictura la București și München, fiind influențat de impresionism, dar dezvoltându-și un stil propriu, plin de lumină și culoare caldă. Tablourile sale cu anemone, trandafiri sau "Hanul gustului" rămân printre cele mai apreciate lucrări din pictura românească modernă, fiind expuse la Muzeul Național de Artă al României și în colecții importante.
Viața lui a fost marcată de o boală gravă – scleroza multiplă – care l-a paralizat progresiv în ultimii ani. Cu o forță de voință impresionantă, a continuat să picteze legând pensula la mână atunci când nu mai putea s-o țină singur, transformând suferința într-o creativitate și mai intensă. A murit în 1916, la doar 48 de ani.
