Barbu Lăzăreanu, născut în 1881, a fost un istoric literar, publicist și doctor în filologie ce a devenit membru titular al Academiei Române în 1948. Activitatea sa s-a remarcat în special prin cercetările dedicate literaturii populare, folclorului umoristic și aspectelor mai puțin cunoscute ale istoriei culturale românești.
A fost un cărturar de o vastă cultură, interesat de domenii diverse – de la istoria presei și a cărții vechi românești, până la folclorul satiric și anecdotic, domenii pe care le-a documentat cu rigoare de cercetător dar și cu plăcerea povestitorului. A publicat numeroase studii și ediții critice care au îmbogățit cunoașterea literaturii române vechi și populare.
Activitatea sa de o viață în slujba cercetării literare i-a adus recunoașterea supremă a comunității academice românești, intrarea în Academia Română, la o vârstă deja înaintată, fiind o încoronare a unei cariere dedicate exclusiv cărturăriei.
