Puțini botoșăneni de astăzi mai știu că, până la mijlocul secolului XX, orașul lor a fost unul dintre cele mai importante centre ale vieții evreiești din toată Moldova. Prezența evreilor pe aceste meleaguri este atestată documentar încă din secolul al XVI-lea – cele mai vechi pietre funerare din cimitirul evreiesc al orașului datează din 1540 -, dar comunitatea a cunoscut o creștere explozivă la finalul secolului al XVIII-lea și mai ales în prima jumătate a secolului al XIX-lea, când mii de evrei veniți din Galiția s-au stabilit la Botoșani, atrași de prosperitatea economică a târgului și de poziția lui pe marile drumuri comerciale dintre Marea Neagră și Marea Baltică.
Amploarea acestei comunități este greu de imaginat astăzi: la 1832 existau deja 10 sinagogi în Botoșani, iar, conform mărturiilor istoricilor locali, numărul lor a crescut de-a lungul timpului până la aproximativ 70-72 de lăcașuri de cult, fiecare străduță a orașului având practic sinagoga ei, adesea organizată pe bresle meșteșugărești. Spre finalul secolului al XIX-lea, populația evreiască din județ număra peste 16.000 de persoane, reprezentând mai bine de jumătate din locuitorii târgului. Evreii formau, la acea vreme, aproximativ 75% din negustorii orașului și 68% din meșteșugari, contribuind decisiv – așa cum remarca însuși Nicolae Iorga – la "fermentul economic" al Botoșaniului.
Comunitatea evreiască a dezvoltat și o rețea impresionantă de instituții proprii: un spital înființat în 1817, societăți de binefacere pentru copii și bătrâni, una dintre primele școli primare româno-israelite din România. Evreii botoșăneni au luptat alături de români în Războiul de Independență din 1877 și în Primul Război Mondial, fiind parte integrantă din istoria orașului, nu doar locuitori paraleli ai lui.
Secolul XX a adus, din nefericire, capitole tragice acestei povești: răscoala țărănească din 1907 a inclus violențe împotriva negustorilor și arendașilor evrei, iar perioada anilor 1930-1940 a fost marcată de legi rasiale, excluderea din școli și profesii, confiscări de proprietăți, obligația de a purta semnul distinctiv al "stelei galbene" și, în cele din urmă, deportări către muncă forțată și către Transnistria. Aceste evenimente fac parte din istoria Holocaustului din România, un subiect dureros, dar esențial pentru înțelegerea deplină a trecutului orașului.
Astăzi, din cele aproximativ 70 de sinagogi de odinioară, multe demolate în perioada comunistă, a mai rămas funcțională doar una: Sinagoga "Hoihe Sil" ("Sinagoga Înaltă"), ridicată în jurul anului 1834, situată în apropierea centrului orașului. Construită într-un stil arhitectural care îmbină elemente neoromânești cu accente neogotice, cu picturi interioare originale păstrate pe tavan, sinagoga este considerată una dintre cele mai frumoase și mai valoroase clădiri de acest tip din nordul Moldovei, fiind monument istoric protejat. Comunitatea evreiască din Botoșani, redusă astăzi la câteva zeci de membri, continuă să mențină vie tradiția, primind cu căldură vizitatori curioși să afle povestea unui trecut cosmopolit care a definit orașul.
