Dacă astăzi te plimbi pe strada Armeană din Botoșani, te afli, fără să-ți dai neapărat seama, în chiar locul în care a luat naștere orașul. Conform cercetărilor istorice, primii armeni s-au stabilit pe aceste meleaguri încă din secolul al XI-lea, fugind dintr-o Armenie aflată sub presiunea perșilor, turcilor și bizantinilor, și alegând acest loc pentru o motivație foarte practică: Botoșaniul se afla exact la jumătatea distanței dintre Lemberg (Lvov, în Polonia de azi) și Caffa (Feodosia, în Crimeea), două mari centre comerciale armenești ale vremii, fiind astfel un popas firesc pentru caravanele de negustori.
Colonia armeană a crescut constant, mai ales după valuri succesive de migrație provocate de invazia mongolo-tătară din 1239 și de cutremurul din Armenia din 1319, și a construit, înainte de apariția statului feudal Moldova, propriul târg, propria biserică și propriul cimitir. Cea mai veche mărturie scrisă a existenței târgului Botoșanilor este chiar pisania bisericii armene "Sfânta Maria", datată 1350 – ceea ce face din acest lăcaș cea mai veche biserică de piatră din oraș și una dintre cele mai vechi biserici armenești din întreaga diasporă armeană, cu un serviciu religios continuu de aproape șapte secole.
Aici se păstrează și astăzi o comoară de o valoare istorică inestimabilă: Evanghelia de la Caffa, scrisă pe pergament în 1354, una dintre cele mai vechi cărți păstrate pe teritoriul românesc, studiată la vremea ei chiar de Nicolae Iorga. În jurul bisericii se află și primul cimitir creștin descoperit la Botoșani, cu morminte și pietre funerare datând încă din secolul al XV-lea.
Comunitatea armeană nu s-a oprit la o singură biserică: în 1733 (sau, după unele surse, încă din 1710-1715) a fost ridicată biserica Sf. Gheorghe, în 1795 biserica Sf. Treime – cu turnul-clopotniță finalizat în 1816 și considerat, la vremea respectivă, cel mai înalt punct de observație al orașului -, iar în 1884 biserica Buna Vestire, ridicată în cimitirul armenesc "Eternitatea". Pe lângă lăcașurile de cult, armenii au construit zeci de case impunătoare care sunt astăzi repere ale orașului: hotelul Belvedere (fosta Casă Caracas), muzeul memorial Nicolae Iorga (Casa Ciolac), muzeul "Ștefan Luchian" (Casa Ciomac-Cantemir) sau clădirea în care a funcționat primul sediu al Primăriei Botoșani, în 1832 (Casa Bolfosu).
Influența armenilor asupra vieții orașului nu s-a limitat la arhitectură și comerț: în ultima treime a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, mai mulți primari ai Botoșaniului au fost membri ai comunității armene – Gheorghe Ciolac, Ilie (Luță) Ciolac, Christian Ciomac sau Ioan Missir -, semn al integrării profunde a acestei comunități în viața publică a orașului. Așa cum remarcă istoricii care au cercetat acest subiect, "a scrie istoria armenilor din Botoșani înseamnă a scrie istoria Botoșanilor".
